

Mihaela, WIMA România – Trebuie să recunosc că nu sunt genul care să aleagă, cu inima deschisă, mersul în grup. De aceea, am considerat o adevărată provocare să scriu despre asta, mai ales pentru că, fiind parte din WIMA, ieșirile în grup nu pot fi evitate. Și pentru că se întâmplă, este bine să știm la ce să ne așteptăm și ce ține de noi pentru ca experiența să fie una plăcută pentru toată lumea.

Sunt motociclista din 2011 si nu am ținut niciodată socoteala kilometrilor parcurși. Probabil or fi undeva la 100.000 km. Călătoriile mele înainte de WIMA au fost fie cu partenerul, fie solo, sau în grupuri mici (doar de băieți). La început, nu mă despărțeam de motor nici o zi, dar acum prefer călătoriile lungi. Mi-ar plăcea să spun că le fac în tihnă, dar în realitate, timpul nu mi se pare niciodată suficient și sunt mereu pe fugă.
Cele mai epice grupuri moto cu care am călătorit au fost: Siguranță pe două roți – un grup mixt de 20 de motocicliști timp de 5 zile; Women Riders World Relay, cea mai mare ștafetă moto, implicând peste 15.000 de femei motocicliste din mai mult de 80 de țări, cu scopul de a promova unitatea, încrederea și experiența în rândul femeilor motocicliste, demonstrând că motociclismul este un stil de viață global; și grupul fetelor care au participat la International Rally în Franța, unde componența și mărimea grupului au variat considerabil. Toate aceste experiențe m-au îmbogățit și îmi sunt într-un loc special în sufletul meu.
Dana, WIMA România – Sunt motociclistă de 20 de ani, din 2004, probabil că am depășit 200.000 km pe motor, iar la început, în primii ani, am făcut multe excursii în grupuri, unele foarte mari, iar altele restrânse. Inițial, plecam la drum cu motocicliști pe care nu-i cunoșteam, iar mai apoi ne-am format grupulețe, în funcție de stilul de mers şi de interesele comune (de ex. pentru fotografie sau pentru obiectivele istorice).

În călătoriile în grup am învățat să răspund la tot felul de situații care pot apărea pe traseu, de la pericole – care mai de care mai diverse -, până la probleme tehnice sau incidente, dar am trăit şi cele mai interesante aventuri care s-au transformat în amintiri frumoase, demne de povestit la întruniri moto.
Pentru începătoare, recomand inițial mersul solo, pentru a căpăta experiență în trafic, şi mai apoi în grup de maximum 4 motociclete, doar cu rideri experimentați şi care să circule cu viteza legală (confortabilă). În timpul deplasării în grup este esențială urmărirea în permanență a traficului și a dinamicii grupului şi absolut niciodată nu trebuie imitată o depășire pe care o face cel din fată fără o asigurare temeinică (în fată și în oglinzi). Aceasta este cea mai comună greșeală întâlnită și poate fi fatală!
Așa că noi, Mihaela și Dana, am așternut pe hârtie câteva sfaturi acumulate din experiența noastră.
Liderul dă tonul. El știe unde mergem și de ce. Asta nu înseamnă că nu este recomandat (ba chiar este foarte recomandat) să ai traseul pe telefonul tău, care să fie, evident, încărcat. Dacă nu aveți priză pe motor, ar fi util să luați în considerare instalarea uneia. Și să aveți la voi una, sau chiar două, baterii externe. Dacă liderul pierde traseul, atunci îi poți atribui lui responsabilitatea. În cluburile moto, liderului i se spune adesea „Road Captain”.

Acesta este unul dintre motivele pentru care majoritatea motocicliștilor începători aderă la o comunitate. Ei își doresc să dobândească experiență de condus mergând în grup. Deși în trecut acest lucru era mai ușor accesibil, vremurile moderne pun la dispoziție multe cursuri de perfecționare moto. Este bine să nu le evitați, ba chiar să le căutați.
Școala moto oferă cunoștințe de bază, iar poveștile despre cursurile din străinătate sunt interesante, însă acestea presupun costuri mai mari și alte structuri. Majoritatea riderilor înțeleg importanța, ba chiar necesitatea, cursurilor de perfecționare.
Concluzionând, experiența se dobândește, însă trebuie să îți gestionezi așteptările. Este esențial să înțelegi ce înseamnă mersul în grup și să stăpânești bine motocicleta înainte de a te alătura unei ture moto în grup, mai ales pe distanțe mari
Siguranța este certă. Dacă ți se întâmplă ceva – de la probleme tehnice până la accidente – grupul este alături de tine și te va sprijini. Nu vei fi lăsat în urmă fără să se asigure că tu și motocicleta sunteți în regulă. De obicei, liderul de grup are grijă ca toată lumea să fie în siguranță. De exemplu, dacă se lasă noaptea, grupul va rămâne cu tine până sosește platforma pentru a ridica motocicleta.
Motociclismul este un hobby, iar hobby-ul înseamnă plăcere și distracție. Multe ieșiri sunt organizate pentru vizitarea unui obiectiv turistic, pentru a lua masa împreună sau pentru a petrece un weekend la o destinație comună. Indiferent de motivul plimbării, este întotdeauna de dorit să fie acompaniat de momente plăcute.

Un avantaj foarte apreciat, în special de doamne, este acela că în grup există întotdeauna cineva care să facă multe fotografii. Acestea devin amintiri de neuitat, iar în momentele tensionate cu grupul, privirea lor poate readuce sentimente pozitive.
Dar care sunt provocările mersului în grup?
Întrebări precum „Unde ne oprim și de ce?” pot deveni existențiale. Greșirea traseului și necesitatea de a întoarce sunt surse de frustrare. Aceste situații pot fi gestionate printr-o planificare adecvată.
Cei care au mers în grup cunosc sentimentul că ba este prea repede, ba prea încet, iar asta te poate face să simți că ești în afara ritmului. Sincronizarea vine însă cu timpul, pe măsură ce oamenii merg împreună mai des.
Aceasta poate varia de la situații amuzante până la pericole pentru siguranța grupului. Este extrem de important să cunoști semnele și să nu presupui că te vei descurca doar imitându-l pe cel din față.
Spațiul personal se reduce considerabil. Nu mai ai libertatea de a fi doar tu cu gândurile tale, deoarece atenția ta trebuie să fie constantă asupra grupului.
Riscuri – grupul este un mix de personalități și stiluri, așa că… iată ce se poate întâmpla:

Una dintre cele mai mari provocări este sincronizarea. Întotdeauna există cineva care întârzie la punctul de întâlnire. Sau, chiar dacă vine la timp, nu are benzină sau vrea neapărat o cafea, pentru că altfel nu se poate pune în mișcare.
Semnalele de mână sunt esențiale pentru comunicarea în grup, dar, surprinzător, nimeni nu le ia în considerare. De aceea, le veți găsi enumerate la sfârșitul acestui articol.
Pauzele de cafea tind să fie foarte frecvente, așa că, dacă traseul ar dura în mod normal o oră, mai adăugați cel puțin încă una pentru a acoperi opririle.
Rătăcirea este inevitabilă, mai ales pe traseele mai lungi. Crezi că ești unde trebuie, dar dintr-odată te trezești într-un alt loc, parcă dintr-un alt timp și spațiu.
Nicio călătorie nu este completă fără poze de grup. Și totuși, întotdeauna lipsește cineva din fotografie sau fiecare privește în altă direcție.
Pregătirea înainte de plecare: Asigurați-vă că motocicleta are rezervorul plin, că aveţi actele personale şi ale motocicletei la zi, că aveți echipament corespunzător, că motocicleta este la zi din punct de vedere tehnic, că aveți telefonul încărcat (chiar dacă există priză pe motor, să fiți prevăzători). Este util ca cel puțin o persoană din grup să aibă un kit de prim ajutor și o mică trusă de scule.
Ședința înainte de tură: Este esențială şi nu trebuie ignorată, deoarece aici se discută traseul, viteza de croazieră, regulile de mers în grup, pauzele (de masă, de fumat, de alimentare, de vizită etc.) și planificarea eficientă a zilei.

Liderul grupului: Cel mai experimentat motociclist ar trebui să deschidă coloana, iar cel mai puțin experimentat să ocupe poziția a doua.
Forma grupului pe șosea: Grupul ar trebui să fie compact, dar să păstreze o distanță suficientă (de siguranță) între motocicliști. Este recomandată formația zig-zag (conducătorul de grup se deplasează pe partea stângă a benzii, următorul pe partea dreaptă a benzii, etc.). Pe drumuri cu serpentine sau vizibilitate redusă, este recomandată formația pe o singură linie.
Dimensiunea grupului: Sunt recomandate, pentru siguranță, grupurile de maxim 8 motocicliști, ideal 4. Dacă sunt mai mulți, împărțiți-vă în grupuri mai mici.
Conștientizarea celor din spate: Verificați periodic în oglinda retrovizoare starea celui din spate și poziția liderului.
Plan pentru rămânerea în urmă: Se stabilește un scenariu pentru cazul în care un motociclist rămâne în urmă. Grupul poate încetini pentru a permite reunirea. După caz, liderul oprește deplasarea şi se întoarce în căutarea persoanei rămase în urmă.
Părăsirea grupului: Dacă un motociclist părăsește grupul, formația se păstrează, iar cel din spate preia poziția disponibilă.
Pauze suficiente: Pentru a reduce riscul oboselii și a maximiza experiența, se recomandă pauze dese pentru hidratare și masă.
Urgențe: În cazul în care unul dintre participanți trebuie să se oprească (nevoi personale non-urgente) trebuie să semnaleze din timp liderului grupului. Pentru aceasta, se trece în siguranță în fața grupului pentru a semnala liderului. În cazul unei urgențe (problemă tehnică, insectă în echipament, stare de rău) se semnalizează intenția cu mare atenție la persoana din spate.

Semne distinctive: Esențiale de cunoscut de toți membrii grupului:
Oprire: Avarii/semnalizare și brațul stâng întins în jos, cu palma deschisă spre grup.
Încetinire: Brațul stâng întins în jos, cu palma deschisă, mișcându-se sus-jos.
Viraj la stânga: Brațul stâng întins orizontal.
Viraj la dreapta: Brațul stâng îndoit la cot, cu palma deschisă în sus.
Formare în șir indian: Brațul stâng întins în sus, cu degetul arătător ridicat.
Formare în două coloane: Brațul stâng întins în sus, cu degetele arătător și mijlociu ridicate în formă de „V”.
Pericol pe drum: Brațul stâng întins în jos, indicând cu degetul spre pericol. Sau indicarea pericolului (groapă, cadavru, ulei, nisip…) cu piciorul.
Alimentare: Brațul stâng întins, cu degetul arătător indicând spre rezervor.
Pauză pentru mâncare: Brațul stâng întins, cu palma deschisă mișcându-se spre gură.
Întoarcere: Brațul stâng întins în sus, rotind degetul arătător în cerc.