

Luiza Gojol – WIMA România
Facebook: Lust 4 Life
Instagram: @luizagojol
Această poveste e pentru cei care visează la o aventură pe două roți prin Iran și mai departe, traversând cu legendarul (a se citi: haoticul) feribot din Bandar Abbas spre Emiratele Arabe Unite. Dacă vă așteptați la o călătorie lină și logică, opriți motorul, trageți aer adânc în piept și haideți cu mine într-un carusel de birocrație, negocieri și surprize mai puțin plăcute… dar 100% memorabile.
Se pleacă din Bandar Abbas la ora 21. Nu, nu te duce la 20:45. Du-te cu 4 ore înainte. Și ia o sticlă mare de răbdare, căci procedurile de îmbarcare sunt de o complexitate demnă de o comedie absurdă cu accente kafkiene. Feribotul te duce până în Sharjah, Emiratele Arabe Unite, într-o călătorie nocturnă prin Golful Persic. Dar mai întâi, trebuie să supraviețuiești portului din Bandar Abbas.
Ai nevoie de un bilet pentru tine și unul pentru motocicletă. Cel pentru pasager se poate lua de la o agenție din oraș, iar pentru motocicletă ți se spune că vei plăti în port, 150 de dolari. Asta e doar prima glumă a serii. Te va costa mai mult. Cum mai mult? Vezi mai jos.

Ajunsă la ora 17, m-am aruncat în brațele birocrației. Am fost trimisă din birou în birou, de la ghișeu la ghișeu, ca într-un mini-maraton administrativ. Am vorbit prin Google Translate cu paznici care-mi spuneau lucruri de genul „du gunoiul în depozit”, arătând către motocicletă. Probabil vroiau să spună „du motocicleta în depozit”. Sper.
Deși toți încercau să-mi vândă serviciile unor agenți de port (doar 100 de dolari, ce chilipir!), am refuzat elegant și am mers pe varianta DIY (Do It Yourself și Do It Like a Local). Nu, nu e ușor. Da, este posibil. Dacă ai răbdare, încăpățânare și un zâmbet.
Toate hârtiile par să aibă un rol, deși nimeni nu-ți explică exact care. Trebuie doar să te învârți între clădiri, să primești ștampile, să „semnezi cu degetul” și să speri că la final toate se vor alinia cum trebuie. Când crezi că ai terminat… surpriză! Îți lipsește o altă hârtie. Sau un permis. Sau o autorizație de la o altă persoană care e în altă clădire.
După multe hârtii, am reușit să ajung în zona de depozit. Acolo, un angajat binevoitor m-a dus el însuși cu mașina după încă o hârtie lipsă. Într-un final glorios, am încărcat motocicleta cu mâinile mele pe feribot. L-am recompensat pe bărbatul amabil cu un mic bacșiș. A refuzat inițial. L-am convins: „Nu e mită. E doar un cadou de mulțumire”.

În teorie, feribotul e relaxarea de după haos. În realitate: cabine murdare, copii care urlă, gândaci care-și fac de cap și bărbați care râd noaptea pe punte. Căpitanul m-a invitat politicos în cabina lui (wink-wink). Am refuzat politicos (și ferm): „Nu, mulțumesc, domnule căpitan, nu-mi trebuie patul dumneavoastră”.
Am dormit pe o bancă, învelită în sacul de dormit și cu dopuri în urechi. O stea pentru confort, cinci pentru aventură.
Răsăritul a fost spectaculos, iar micul dejun… decent. Dar portul din Sharjah nu e prea grăbit: am plutit două ore în larg înainte să acostăm. Debarcarea? Alt calvar birocratic.
Un reprezentant al companiei iraniene Valfajr mi-a înmânat documentele și mi-a cerut… 320 de dolari cash. Da, mai mult decât dublul sumei inițiale. Card? Doar dacă mergi cu taxiul până în oraș și te întorci. O glumă. Noroc că aveam cash, altfel rămâneam fără motocicletă și cu nervii în pioneze.
30 de zile VOA (Visa on Arrival) gratuite – un mic miracol. Apoi a început circuitul de vămuire al motocicletei: ștampile, controale, taxe neanunțate, transport la alte clădiri. Dacă plătești cu cardul, ți se adaugă o taxă extra. De ce? Pentru că… așa funcționează.
Am încercat să cumpăr o poliță RCA în port. Nicio șansă. Până la urmă am reușit câteva zile mai târziu – online, prin aplicația UAE Aber, singura opțiune viabilă pentru non-rezidenți.

A fost greu? Da. A fost frustrant? Enorm. M-a făcut să râd și să înjur în același timp? Cu siguranță. Dar fiecare pas, fiecare hârtiuță, fiecare interacțiune absurdă a fost parte dintr-o poveste pe care n-o să o uit niciodată.
Aș recomanda experiența? Doar dacă ești genul care își pune singur bețe-n roate ca să simtă că trăiește.
Dar… ce aventură fără peripeții îți mai rămâne în memorie?
Iată o sinteză clară a pașilor și costurilor implicate pentru cineva care dorește să călătorească cu motocicleta din Iran (Bandar Abbas) în Emiratele Arabe Unite (Sharjah) cu feribotul peste Golful Persic.

1. Cumpărarea biletului de pasager la agenție.
Bilet motorcicleta? Preț nedeclarat (inclus cina + mic dejun).
2. Ajungerea în port cu 4-5 ore înainte (ora 17).
3. Plimbare birocratică prin mai multe birouri pentru:
o Obținerea și ștampilarea CDP (Carnet de Passage).
o Plăți taxe și semnături.
o Obținerea hârtiilor pentru acces în depozit.
4. Predarea motocicletei în zona de cargo (doar după mai multe runde între birouri).
5. Îmbarcarea pe feribot la ora 21.00.
o Se doarme pe punte / bancă / saltea proprie (cabinele sunt murdare, zgomotoase).
o Nu se oferă condiții decente de dormit (posibile avansuri din partea personalului).
o Cina și micul dejun sunt incluse.
Notă: Transportul motocicletei nu se plătește în Iran, ci la sosire în Emirate!

6. Debarcarea (în jurul orei 12) după ce feribotul așteaptă 1-2 ore pe mare.
7. Plata pentru transportul motocicletei.
o 320 USD cash (deși inițial fusese menționat 150 USD).
o Se acceptă doar numerar – nu carduri.
8. Control pașapoarte și imigrare.
o Se oferă Viza la sosire (VOA): 30 zile, gratuit.
9. Proceduri vamale pentru motocicletă:
o Ștampilare CDP.
o Verificare X-ray.
o Plata unor taxe portuare (taxă suplimentară dacă plătești cu cardul).
10. (Opțional) Căutarea unei asigurări RCA (terță parte).
o Nu există birou în port.
o Se poate face online în aplicația “UAE Aber”.
Urmărește aventurile Luizei pe două roți:
Instagram @luizagojol
Facebook – Lust 4 Life





